Ce înseamnă un artist ca regizorul Claudiu Goga pentru timpul meu
"M-am gîndit mult la ce înseamnă un artist ca regizorul Claudiu Goga pentru timpul meu. Un artist pe care îl ştiu de la începutul drumului său, şi pe care îl descopăr mereu, cu bucurie, în mii de nuanţe. Profesionale şi umane. Inteligent, cultivat, profund, hipersensibil, interiorizat, taciturn, Claudiu Goga merge pe un drum asumat. Un drum pe care găseşti sensul gesturilor, esenţa gîndurilor, atenţia faţă de problemele societăţii, reacţia lui, întîlneşti atitudine, opinie, direcţie, o ţesătură artistică mult mai strălucitoare decît ar părea la o privire superficială, încărcată cu numele artiştilor cu care a lucrat, cu care revine, mereu, ca să nască evoluţia tuturor, ca să funcţioneze conceptul de „trupă”. Întîlneşti un artist implicat. În arta lui, în timp, în arta actorului. Un lucru rar... Fiecare text pe care şi-l alege vorbeşte limpede despre opţiunea lui. Dacă eşti atent şi te interesează, poţi să-i descoperi personalitatea, vocile interioare, neliniştile, frămîntarea. Nu am să uit maturitatea şi coerenţa cu care şi-a apărat, demult, un spectacol de la Braşov pe o temă încă vulnerabilă la noi: vinovăţii şi vinovaţi. Discursul lui elibera preocuparea profundă faţă de om. Omul angrenat în mecanismul complicat al vieţii, al timpurilor. Părea singur în faţa altei generaţii, tributare unui sistem traumatizant. Am simţit atunci că legătura mea cu el devine una solidă. Fără prea multe cuvinte. Am simţit atunci că mă voi strădui să ating lumea lui şi să caut să înţeleg ceva din alcătuirea ei. I-am văzut cele mai multe dintre montări şi toate m-au atins, într-un fel sau altul. Urmărindu-l, mi se pare că regăsesc coordonate din personalitatea lui Alexandru Dabija de acum douăzeci de ani. Legătura cu un text ales atent – de multe ori pus pentru prima dată în circuitul teatral – pentru că doreşte să spună, chiar să spună ceva cu el şi prin el, legătura fascinantă cu actorii cu care lucrează, preţuindu-i, deturnîndu-i cu subtilitate de la ce ştiu mai bine, de la prejudecăţi, facil, comodităţi. Intimitatea lucrului. Tensiunile de tot felul. Accentele rebelului din el, prea puţin intuibil pentru că nu excelează în forme ale extrovertirii. Asumarea profundă a eu-lui, a relaţiei acestuia cu trecutul şi cu prezentul, cu istoria, cu eşecurile, cu vulnerabilităţile unor generaţii. Asta mi se pare formidabil! Regizorul Claudiu Goga conduce şi Teatrul „Sică Alexandrescu” din Braşov. De mulţi ani. Un teatru cu tradiţie în peisajul nostru, cu actori mari, personalităţi distincte. Deşi montează peste tot, şi poate mult prea puţin în Bucureşti, regizorul-director-manager are grijă de trupă. De evoluţia actorilor, de ţinerea lor în priză, de motivarea lor strict artistică, singura care poate să reziste cu adevărat acum, în jungla supravieţuirii şi a disperărilor. La Braşov a invitat regizorii mari, nume, regizorii de pe val, din mode, solicitînd trupa pe multe registre. Specatcolele puse în scenă de el la Braşov au, parcă, o melodie aparte, o tandreţe anume faţă de locul acela, faţă de înţelegerea responsabilităţii, faţă de actorii cu care călătoreşte, aproape constant, într-o ficţiune sau alta."
Marina Constantinescu / România literară